Asemeni unei psihopate in propria nebunie, incerc sa imi asez pe zeci de pagini, miile de ganduri ce se plimba nestingherite printr-un creier aflat in stare de dementa.Nu caut un fel de albi,care sa imi demonstreze nevinovatia.Defapt pledez vinovata pentru o viata mizata pe puterea scrisului.Nu incerc sa iti influentez sufletul, strainule.In definitiv sunt doar o scriitoare ambulanta, care scrie lucruri anoste si absurde."Totul are un inceput care da tonul.Chiar si in nebunie"(M.C.). Incerc prin fortele scrisului sa imi apar farama de egoism ce zace in mine.
Stiu ca rare imi sunt momentele de luciditate, dar atunci incep sa scriu lucruri fara speranta, incerc sa ma autodepasesc.Am momente de dementa chiar si in timpul somnului.Visez o batrana, tintuita intr-un pat de spital de boli mintale, singura.Atunci ma trezesc speriata, realizand ca traiesc o drama fictionara, la granita dintre speranta si dezamagire.
Odata cu trecerea timpului, prefer sa imi petrec timpul priviind spre nicaieri, cufundata intr-o stare de meditatie.Realizez ca in fiecare lucrare scrisa am incercat sa inteleg sufletul omului, nereusind insa sa ma inteleg pe mine insami.Dupa zeci de minute de analiza analitica asupra vietii, ma reintorc la birouul, unde pot privi moartea in ochi, prin intermediul scrisului."Un infinit de infinituri" de ganduri imi stau in puterea degetelor.Stiu ca atunci cand ma voi opri din scris va fi lovitura mea de gratie.La sfarsitul sfarsitului, toate lucrarile mele, puse cap la cap vor fi asemeni unei demonstratii matematice, care in aparenta pare imposibila.Chiar daca nu voi invia din cenusa, ca o pasare Pheonix, foile scrise in noptiile nedormite ma vor mentine nemuritoare.Sau poate toata munca mea va fi ignorata, si doar moartea in pauza de masa isi va face timp sa-mi citeasca aberatiile.

Am vrut sa ma opresc din scris, sa parasesc arcanele literaturii si sa arunc zecile de foi scrise inutil.M-am indreptat de "n" ori spre sertarul biroului, unde obisnuiam sa-mi tin scrierile.Scoteam cu teama foile si le rasfoiam, recitindu-le.Erau mii de randuri scrise de un creier aflat in stare de schizofrenie.Sau poate nu?De fiecare data incercam sa caut un alibi, care sa imi motiveze absenta indelungata de la scris.Cu timpul am renuntat sa caut scuze, iar astazi vin in fata ta, strainule, si pledez vinovata, lasand mintea ta sa ma judece.Sentinta primita imi aduce un zambet pe fata.Sunt condamnata sa imi petrec toata viata intre un stilou si niste foi, scriind.In definitiv, toata viata mea a fost pariata pe literatura.