Azi vreau sa uit de tot. De mine, de tine, de acest tot care ma sufoca si ma omoara. Si nu, moartea nu te scapa de probleme, doar te face sa pari lasa in fata unor responsabilitati menite sa te faca mai puternica. Nu, nu o sa incerc sa ma sinucid cand stiu ca am dat gres odata . Nu sunt atat de proasta sa ma omor din cauza unui nenorocit.Da stiu ca acest cuvant iti raneste orgoliul masculin dar oricate cuvinte jignitoare ti-as adresa esti totusi nenorocitul pe care il iubesc.

Ai spus ca iti pare rau. Dar oare pot face sex cu scuzele tale?

Moartea este doar un pretext ca sa fugi de responsablilitati.

Iubirea-proces de autosugestie

Te iubesc, fiinta intangibila si nepasatoare! Te iubesc la fel cum Cezara il iubea pe Ieronim, iar acest lucru ma mistuie.Iubesc si urasc in acelasi timp sa aud numele tau, sa imi amintesc de tine, sa iti simt mirosul.Eul din mine minte ca totul a trecut. Dar cine stie mai bine ca mine ca te-am iubit si inca te mai iubesc. Doua timpuri atat de diferite legate de un singur cuvant:iubire.
"Din punct de vedere sintactic, iubirea este o fraza interminabila", iar atunci cand te lasi condus de inima,gasesti lumina.Dar daca lumina se transforma in intuneric, daca persoana se transforma in demon, iar iubirea se metamorfozeaza in superficialitate? Mai este oare iubire? Raspunsul potrivit ar fi "nu", dar aceasta negare nu duce decat la simplificarea sau amlificarea sentimentelor, transformand-o intr-un polinom de gradul "n".
Zadarnic neg acum.Sunt o sentimentalista incurabila. Epuizata de aceasta negare, fug intr-o camera plina de carti si bautura.Ma aflu la granita dintre real si ireal,intr-un absolut concentric.
Straina din mine striga si se zbate sa iasa de sub jugul  unei "metafizici vulgare", dar se loveste de ingerul dem onic din tine, care transforma iubirea intr-un labirint a lui Eros.
"Nu! Nu ma voi face comediantul acelui rau care stapaneste lumea.Mi-e mila de tine,de mine,mi-e mila de lumea intreaga!"(Ieronim)

Treziti-va, ca nu sunteti diferiti de noi!Degeaba citati din Socrate, cand nu intelegeti adevaratul sens al cuvintelor."Educaţia nu este doar un mijloc de a-ţi câştiga existenţa sau un instrument pentru a face avere. Educaţia este iniţierea în viaţa spiritului, pregătirea sufletului uman în căutarea adevărului şi a virtuţii".Acest lucru,insa multi profesori il uita.De unde dracu ideea ca bataia e rupta din rai?E democratie, frate!Nu ai dreptul sa dai in copilul tau,si tu vii si iti lovesti proprii elevi?Atunci du-te, fa-ti un control la "mansarda" si apoi fa-te boxer,daca simti ca a lovi pe cineva e un act care te face mandra.Si daca tot vorbim de drepturile copilului,scrie aici negru pe alb ca nu ai voie sa lovesti un copil?"Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva oricăror forme de violentă, neglijentă, abuz sau rele-tratamente".Scrie!Pai si atunci cum poti explica in toata lumea profesorii se cred superiorii,cand defapt ii despart de elevii doar un stilou.Pentru ei stiloul acela e sceptrul suprem, cu care cred ca pot face orice.Va inselati,stimati profesori.Unii!Pentru ca altii merita tot respectul din lume. Si uite cum,intr-o lume plina de drepuri, ajungi sa fi lovit de propriul tau profesor,caruia i-ai arata tot respectul cuvenit.

Fiecare fata are un Charles Bass,pe care il

va iubi mereu si care va avea un loc special in inima ei.