Ma urasc. Am dezamagit persoanele care aveau incredere in mine, m-am dezamagit pe mine. Poate tot incerc sa fac e sa dovedesc ca nu merit prietenia voastra, ca sunt o ratata.

Cateodata, raman perplexa la auzul aberatiilor spuse de anumite persoane.Oare e chiar asa greu sa te duci, sa iti cumperi o carte, sa citesti si sa inveti sa vorbesti?Ma indoiesc,doar ca in zilele in care traim preferam sa uitam ca fericrea se naste din carti, la fel si inteligenta.

M-ai dezamagit!

Si am realizat ca iubirea, scuzele si eu nu mergem in aceasi propozitie...

Daca ai afla ca azi e ultima ta zi pe Pamant cum ai reactiona? Ti-ai pierde timpul cerandu-ti scuze persoanelor care nu merita,sau ai evada pentru ultima data, furand masina parintiilor tai si plecand departe, in timp ce muzica iti da sentimentul de putere?Mai bine o ultima zi cu persoana care ma face sa zambesc, chiar daca nu vrea,decat cateva ore de chin in preajma unor persoane, pur si simplu, dezagreabile.
Gandeste-te bie!Maine ar putea fi prea tarziu...

Vrei sa te omori?Simplu1Ia o carte de matematica si incepe sa rezolvi exercitiile, menite sa iti faca viata mai complicata decat este.O sa ajungi sa vorbesti singura,intrebandu-te la ce iti trebuie tie atatea stupiditati, urmand sa incepi sa te dai cu capul de pereti,la propriu.

Nu prea stiu cu ce sa incep.Am atatea cuvinte in minte, dar,care par lipsite de rost.Asa cum ma simt si eu, fara glumele noastre,fara jocurile considerate de altii stupide.Fara tine.Imi lipsesti, iar acest lucru ma face sa devin irascibila, sa ma inchid in mine.Singuri mei prieteni in acest moment  sunt mancarea si peretii,care ma asculta cand vorbesc de nebuna.Da, stiu, patetic. O sa innebunesc,daca nu am facut-o deja.

Straina din mine nu am mai rezistat si a inceput sa tipe, strigandu-ma sa uit orice forma de iubire. Am realizat ca nu fac parte dintr-o poveste romantica de ale lui Nicholas Sparks. E doar viata reala.Aici orice poveste de iubire are un final trist.

Ne nastem, traim, realizam ce ne-am propus, dar pana la urma murim.De ce sa nu incheiem ceva sortit esecului inainte sa devenim depresivi?Noi nu avem curaj, dar pentru asta exista criminalii.Sau sinugigasii.Ei nu trebuie judecati, doar intelesi.Viata in sine e o cauza pierduta, un caz ce nu poate fi rezolvat nici chiar de cei mai priceputi judecatori.Ea este criminalul ce nu va ajunge niciodata dupa gratii,chiar daca din cauza ei mor oameni nevionavati.

Please remember!

Am murit!

Astazi am murit.Totul are un final,la fel si viata.Condamnarea s-a desfasurat intr-o camera,lipsita de ochii oamenilor,pe acordurile unui pian.Judecatorul a fost ceasul,care anunta sfarsitul povestii.Pendula, care se misca nerabdatoare sa indeplineasca sarcina primita, era calaul.Am fost dusa la locul executiei de ritmul muzicii, singura placere nevinovata.Am mai privit odata ceasul, parca implorandu-l sa imi lase minutele ce trebuie traite.Ca un adevarat diplomat, acesta nici nu m-a privit, doar a facut semn pendulei sa se apropie.Aceasta, asemeni unui criminal cu zambetul pe buze, a inceput sa scoata diferite sunete, provocandu-mi mici fiori.De frica.Am inceput sa implor timpul sa ma crute, tipand ca o nebuna ce tocmai i-au fost luate calmantele.Da, asta sunt!O nebuna, ce vrea sa isi traiasca viata!Ceasul a dat semne de iertare, dar pendula s-a repezit la gatul meu, ca un papion, sufocandu-ma.S-a sfarsit.Orele trec neinsemnate.Am murit.Timpul m-a ucis,cum face cu fiecare fiinta.

Pentru ca vreau, dar nu pot!

Scrisoare catre persona mea.

Draga mea,
M-am gandit sa iti scriu inainte de ...despartirea care se apropie.Vreau sa stii ca o sa-mi lipseasca crizele tale de isterie,atunci cand te enervam si ma expediai, cuvintele codate pe care doar noi le intelegeam, sau momentele cand ne uitam una la alta si radeam fara motiv.Imi vor lipsi ochii tai caprui,care ascundeau de fiecare data cate o mica enigma,bratele tale, care ma cuprindeau cand spuneam ca am nevoie de o imbratisare.O sa-mi lipsesti tu!Am vrut sa plec, sa evadez din lumea asta,dar ceva m-a strigat,oprindu-ma.Tu erai!Multumesc!Stiu ca pentru altii pare banal acest "multumesc",dar pentru noi e totul.
Deja devin sentimentalista si stiu ca nu iti place sa ma vezi plangand,asa ca o sa inchei.Sper sa fii fericita,iar daca vreodata vei avea probleme,stii unde ma gasesti.Nu iti promit ca ciudata din mine te va face sa treci peste ele,dar o sa ti le impartasesc.Si stii de ce?Pentru ca tu esti persoana mea!
                                                                                          A.M.

Aminteste-ti!De fiecare data cand voi trece pe langa tine si voi zambi sa stii ca in spatele zambetului inocent si fals se afla un bagaj intreg de lacrimi.Si nu din cauza Ta!

Just a dream!

Da!Eram impreuna intr-o camera de hotel.Imi zambeai, ceea ce ma facea sa tremur.Ai simtit asta si ai venit sa ma imbratisezi.Ma simteam protejata ca intr-un prezervativ.Ai inceput sa razi la auzul acestor vorbe.Aveai un zambet inocent, in ciuda infatisarii tale de baiat rau.Toti se inselasara.Nu erai un ciudat,doar erai putin diferit de ei.Simteam lacrimile curgandu-mi pe obraji si nu intelegeam de ce.Ai inceput sa te indepartezi,zambindu-mi melancolic.O lumina alba ma invaluie si ma trezesc in patul din camera mea.Fusese un vis.Doar un vis.

Si cateodata simti ca ai nevoie de o imbratisare, dar realizezi ca persoana care doresti sa te ia in brate si sa iti promita ca totul va fi bine, lipseste.

"Once, there was a little girl who was playing in the park when she found a picture in a bush. In the picture there was a boy of her age. She fell in love with the boy, but she didn't realise it since she was only a kid. She treasured the picture and she searched the boy for years, but she didn't find him. She kept the picture in her wallet. She didn't find her first love, but, many years later she married a man who loved her dearly and the feeling was mutual. One day, her husband opened her wallet and found the picture. He asked her who was the boy. She aswered:
'My first love.'
He smiled and said:
'I lost this picture when I was 9.' "

 

Ador cand pot povesti unui baiat ce simt pentru alt baiat.Stiu ca orice ar fi el nu le va spune tuturor sau nu se va da la acel baiat.

Dexul numeste sexul ca fiind "totalitate a particularităților genetice și morfofiziologice care diferențiază organismele vii în două categorii în vederea reproducerii".Eu il numesc momentul cand lasam orgoliul deoparte si dam frau liber pasiunii,devenind niste romantici incurabili.

Nu te-ai saturat sa fii personajul principal din cartea vietii mele?Pentru ca eu sunt satula sa fac parte din recuzita.Nu sunt doar un personaj episodic.Sunt cea care a scris cartea.E viata mea.Asa ca gaseste mai repede finalul, sau ai putea pur si simplu sa scrii si tu o carte, iar eu sa fiu personajul central!

Intr-o zi o sa imi petrec vacanta alaturi de tine, la Paris. O sa te imbratisez sub Turnul Eiffel, o sa te sarut sub Arcul de Triumf, si o sa iti spun cat de mult te iubesc pe Champs Elysees. O sa iti spun in fiecare clipa cat de mult imi place parfumul tau si cat ador sa iti simt respiratia rece trecandu-mi pe langa obraz.Intr-o zi...Pana atunci mai e muult!

Daca ar fi dupa mine,pe toti care m-ati ranit v-as incuia intr-o camera plina de dezamagire si durere.Sa simtiti macar un sfert din ce am simtit eu cand m-ati tratat ca pe un nimic.Stiu.Suna sadic si ireal.

Timpule, ia tot ce vrei numai adu-mi persoanele pe care mi le-ai luat.

De azi incep o noua viata!Si ghici ce?TU nu te afli in ea.
De azi vreau sa descoper acea placere pe care numai iubirea ti-o poate da. Acea placere pe care o sa o fac sa se nasca din alcool si muzica. Vreau sa beau sa uit de lumea asta infecta si plina de entitati minuscule.Sa ma metamorfozez intr-o fiinta intangibila, care o sa sfarsesca intr-un spital de boli mintale.Vreau sa se faca intuneric,acel intuneric care apare inainte de moarte,acea frica,care vreau sa imi cuprinda trupul, sa ma fac sa tremur, sa simt durerea.Vreau sa mor,iar in secunda doi sa revin la viata.Cum va fi viata ta fara mine?O sa ai mustrari de constiinta, o sa regreti superficialitatea ta vulgara si perfida?Stai linistit, dragule, nu o sa iti dau satisfactia sa crezi ca ai invins.

Si totusi as putea sa iti zic 'n' declaratii de iubire, dar ce rost mai au daca nu te iubesc. Nu, nu ai dreptul sa ma ranesti.Nimeni nu are. Poate acum pentru tine sunt un nimeni, maine pot sa fiu universul tau....