Astazi am murit.Totul are un final,la fel si viata.Condamnarea s-a desfasurat intr-o camera,lipsita de ochii oamenilor,pe acordurile unui pian.Judecatorul a fost ceasul,care anunta sfarsitul povestii.Pendula, care se misca nerabdatoare sa indeplineasca sarcina primita, era calaul.Am fost dusa la locul executiei de ritmul muzicii, singura placere nevinovata.Am mai privit odata ceasul, parca implorandu-l sa imi lase minutele ce trebuie traite.Ca un adevarat diplomat, acesta nici nu m-a privit, doar a facut semn pendulei sa se apropie.Aceasta, asemeni unui criminal cu zambetul pe buze, a inceput sa scoata diferite sunete, provocandu-mi mici fiori.De frica.Am inceput sa implor timpul sa ma crute, tipand ca o nebuna ce tocmai i-au fost luate calmantele.Da, asta sunt!O nebuna, ce vrea sa isi traiasca viata!Ceasul a dat semne de iertare, dar pendula s-a repezit la gatul meu, ca un papion, sufocandu-ma.S-a sfarsit.Orele trec neinsemnate.Am murit.Timpul m-a ucis,cum face cu fiecare fiinta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu