Pentru ca pot!

Azi nu mai scriu,

Aş vrea să fac ceva

Util societăţii.

Ceva foarte important

Să mă urc pe un munte

Şi să fumez norii

Şi lumea să se vadă mai frumos

Prin rotocoale.

(„Ceva” – Marin Sorescu)

Alta matematica

Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi,
dar eu şi cu tine,nu stim,
vai, nu ştim cât facem.
Ah, dar o plapumă
înmulţită cu un iepure
face o roscovană, desigur,
o varză împărţită la un steag
fac un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...
Numai tu şi cu mine
înmultiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi...
Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!
  (Nichita Stanescu)

Nepasarea omoara!

In timp ce asteptam cuminte la semafor observ o batranica care se aseaza pe marginea trotuarului si care scoate dintr-o plasa de culoare neagra cateva buchetele de flori pregatite chiar de ea.
Semaforul se face verde dar eu nu vreau sa plec.Parchez masina si astept sa vad ce se intampla.Nu trece mult timp si o alta batrana se apropie si incep sa vorbeasca.Imi dau seama ca se cunosteau.
Deodata incepe sa ploua.Batrana care tocmai venise se grabeste sa plece.Isi ia ramas bun in timp ce cealalalta batrana ramane pe marginea trotuarului sa invinga ploaia si lacrimile care ii inundasera fata.Curioasa cobor din masina o intreb ce patise si daca pot sa o ajut cu ceva.Imi raspunde printre lacrimi ca daca prietena ei din tinerete nu a vrut sa o ajute cand avea mai mare nevoie de ea atunci nimeni nu poate.Am ramas fara cuvinte....
Cateodata e asa de rau sa ne aplecam?Macar privirea..

Sfarsitul

Este 12:30 noaptea.Pasesc obosita spre camera mea.Ma asez in pat si incerc, ba nu,chiara vreau sa adorm.Din pacate somnul nu ma cuprinde.Imagini cu el incep sa imi treaca prin minte.Vreau sa uit tot ce ma leaga de el,vreau sa il uit.Incep sa plang.Dupa cateva minute de plans neincetat,imi ridic capul din perna uda si ma indrept sper fereastra.O adiere usoara de vant ma face sa uit de el.Dar numai pentru cateva momente.Ma prabusesc pe podea si incep din nou sa plang.Abia acum am realizat ca dragostea este sentimentul care doare mai rau decat o taietura, si care te doare pana in adancul sufletului.Atunci cand simti povara dragostei, simti ca toata lumea te-a uitat.Simti ca lumea se prabuseste peste tine,cum nisipul din clepsidra vietii se scurge, apropiindu-se de final.Simti ca te autodistrugi si nu poti face nimic ca sa iti opresti suferinta.

Greseala

Cea mai mare gresala a omului,a adolescentei abia sosita in lumea maturitatii este sa se indragosteasca.De cele mai multe ori dragostea nu ii este impartasita, ea ajungand sa stea tot mai mult singura si jurand sa nu mai iubeasca niciun baiat, deoarece toti sunt nenorociti.Absolut toti!
Promite ca nu ii va mai pasa de el,dar cum ii apare in cale, ura pentru el se evapora, mainile incep sa ii transpire,iar inima incepe sa bata mai tare ca de obicei.Ajunge acasa,unde din nou isi aminteste de el si incepe sa planga,blestemand clipa cand s-a indragostit de el.Promite ca de maine il va uita.Si asa trec zeci,sute,mii de "maine" iar dragostea pentru el nu mai dispare.Stie ca el va avea un loc special in inima ei, iar acel loc nu va fii ocupat de niciun baiat, oricat de special ar fi.Stie ca oricate lacrimi a infundat in perna, noaptea, el va fii prima dragoste adevarata.