In timp ce asteptam cuminte la semafor observ o batranica care se aseaza pe marginea trotuarului si care scoate dintr-o plasa de culoare neagra cateva buchetele de flori pregatite chiar de ea.
Semaforul se face verde dar eu nu vreau sa plec.Parchez masina si astept sa vad ce se intampla.Nu trece mult timp si o alta batrana se apropie si incep sa vorbeasca.Imi dau seama ca se cunosteau.
Deodata incepe sa ploua.Batrana care tocmai venise se grabeste sa plece.Isi ia ramas bun in timp ce cealalalta batrana ramane pe marginea trotuarului sa invinga ploaia si lacrimile care ii inundasera fata.Curioasa cobor din masina o intreb ce patise si daca pot sa o ajut cu ceva.Imi raspunde printre lacrimi ca daca prietena ei din tinerete nu a vrut sa o ajute cand avea mai mare nevoie de ea atunci nimeni nu poate.Am ramas fara cuvinte....
Cateodata e asa de rau sa ne aplecam?Macar privirea..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu