Este 12:30 noaptea.Pasesc obosita spre camera mea.Ma asez in pat si incerc, ba nu,chiara vreau sa adorm.Din pacate somnul nu ma cuprinde.Imagini cu el incep sa imi treaca prin minte.Vreau sa uit tot ce ma leaga de el,vreau sa il uit.Incep sa plang.Dupa cateva minute de plans neincetat,imi ridic capul din perna uda si ma indrept sper fereastra.O adiere usoara de vant ma face sa uit de el.Dar numai pentru cateva momente.Ma prabusesc pe podea si incep din nou sa plang.Abia acum am realizat ca dragostea este sentimentul care doare mai rau decat o taietura, si care te doare pana in adancul sufletului.Atunci cand simti povara dragostei, simti ca toata lumea te-a uitat.Simti ca lumea se prabuseste peste tine,cum nisipul din clepsidra vietii se scurge, apropiindu-se de final.Simti ca te autodistrugi si nu poti face nimic ca sa iti opresti suferinta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu